Într-o seară liniștită, în pădure, Nori se pregătea de culcare.
Soarele apunea încet, iar umbrele deveneau tot mai lungi.
— Nu-mi place când se face întuneric… șopti el.
Pufi, iepurașul, îl privi curios:
— De ce?
— Pentru că nu mai văd nimic… și pare că totul devine înfricoșător.
Pufi zâmbi:
— Hai cu mine!
Cei doi au mers puțin prin pădure. Întunericul începea să cuprindă totul, dar cerul era plin de stele.
— Uite! spuse Pufi. Întunericul nu ascunde lucruri rele… doar face loc pentru lucruri frumoase.
Nori privi cerul. Stelele străluceau blând.
— Nu m-am gândit niciodată așa…
În acea noapte, Nori nu s-a mai temut.
Pentru că învățase că întunericul nu este sfârșitul… ci începutul unei lumi liniștite.
🌙